"Celalalt in paradisul meu" - Partea intai
"Celalalt in paradisul meu" - Partea intai
Intotdeauna alaturi de ceialti oameni si totusi atat de singuri. Mereu pusi in fata unor intalniri dintre cele mai coplesitoare, unele admirabile, altele frizand banalul uzual al monotoniei, descoperim dimensiunea mareata a punerii laolalta. Suntem cu totii aici, suntem cu totii martorii unei mari conglomerari umane. Variatiuinile socialului in sfera existentei noastre, rup lanturile limitei de acceptare normale a unui om, si ne transforma in niste fiinte pseudo-politikon-iene. Aristotelica fiinta sociala nu mai face fata viiturii de fiinte care asemeni bocancului soldatului soviet, patrund in minima noastra intimitate. Atunci cand sinele dicteaza, avand ca trasatura de baza caracterul discretionar indus, vreau liniste, vreau sa fiu doar eu cu mine, astazi, satul de vacarm ma linistesc, nu fac nimic, se aude aproape constant sunetul cristalin al vocii unui "celalat", de fiecare data altul... "Ce faci bai bulangiule nu bagam si noi o bere?", sau "Coaie am si eu nevoie de cutare sau cutare lucru, poti sa ma ajuti si pe mine?". In aceste momente vointa noatra, de care Schopenhauer facea atata caz ca trebuie sa ne-o putem controla, este automat subjugata. Nu mai este o voita a noastra sincera chiar daca ea poate parea astfel, ci, din contra, devine una indusa de ceea ce se spune, sau se face, sau se decide intr-un grup de care prin voia hazardului, sau prin propria noastra decizie ne-am atasat. Devenim partasi la masacrul identitatii pure si chiar ajungem sa credem ca ne dorim asta. Nu de putine ori spunem gata "sunt numai pentru mine" si totusi ajungem sa spunem ca nu e un mod pozitiv de a gandi si ca asta ar fi un mare egoism...asa ca lasa hai sa-l ajutam si pe cutare, hai sa mergem si cu cutare sa bem un cico pentru ca poate asa e mai bine. Desigur exemplele anterioare pot parea puerile sau poate nu au darul de a sublinia foarte bine firul argumentativ de fata. Cu toate acestea in realitate lucrurile de cele mai multe ori stau chiar asa.
O alta latura a aceste aglomerari de care tot perorez in prezenta este, barfa si flecareala. Vorba dusa din stanga in dreapta si vorbitul de dragul auzitului. Nu mai are rost sa dezvolt aceasta problema pentru ca sunt convins ca fiecare dintre noi, isi da seama de lucrurile la care ma refer. Atat mai vreau sa amintesc aici ca acest constant "se spune ca..." sau "am auzit ca..." in esenta nu face altceva decat sa ne alinieze intr-un sir identic fara de sfarsit.
Astfel devenim brusc parte din mase, acelea pe care le detestam...ne pierdem puritatea gandului original, originarul dispare fara urma de parca nici nu ar fi existat vreodata, ajungand astfel sa depindem de dictatura lui "celalat". Celalat a spus...., celalt a facut ..., asemeni celuialt am si eu sau imi voi lua si eu..., mi-ar placea si mie sa fiu asemeni celuilalt...etc.. Asa ajungem iata din nou la punctul din care am plecat ceva mai devreme, anume la totala izolare in planul ipseitatii. Nu mai stim cine ne este aproapele si cine ne este evident departele, mizam mereu pe o apropiere si pe o toleranta din ce in ce mai duse in extremis. Ne dam seama ca victime ale unor campanii media sau sociale ca trebuie in aceata lupta de acaparare a socialului, sa ne globalizam, sa fim cu totii frati, toate acestea intr-o lupta din ce in ce mai acerba de a reconstitui parca un paradis initial. Uitam poate faptul ca paradisul initial a fost alcatuit din 2 oameni si nu din miliarde. Totodata uitam si faptul ca nici in doi oameni paradisul nu a durat o vesnicie si asa mai departe.
Ajunsi in acest punct distingem din ce in ce mai greu locul exact in care ne aflam noi de fapt. unde sunt "EU" in toata povestea asta. Intrebarea bunaoara amuzanta "ce caut eu in viatza mea?" capata un contur tragic. Un raspuns daramator poate zdruncina la o anliza mai profunda si cele mai cumpatate persoane: NU STIU...dar cine sunt eu? Si astfel suntem singuri. Singuri cu gandurile noastre care capata din ce in ce mai putina intelegere, cu sentimentele noastre care sunt din ce in ce mai putin intelese si asa mai departe.
Voi revenii cu detalii


0 Comments:
Post a Comment
<< Home